Daca tinem seama ca Primaria Bucurestilor are un buget anual de 10 miliarde, putem pricepe din prima doua lucruri:
- de ce nu vor PNL si PSD sa piarda capitala, si
- de ce s-au coalizat,
1. A avea Capitala inseamna a fi conectat la bugetul ei. Astazi cel mai simplu si eficace e sa faci afaceri cu statul sau cu administratiile locale. Aici se incheie contracte dupa regula win-win si toata lumea e multumita. Cresc si se inmultesc niste averi ale unor oameni care n-au avut niciodata de a face cu economia, munca lor constand doar in repartizarea convenabila a unor fonduri.
2. O singura problema: din patru in patru ani e posibil sa se schimbe conjunctura si sa te trezesti deconectat de la izvoare tocmai cand te-ai obisnuit mai mult si mai bine cu stituatia. Nimic mai neplacut pe lumea asta. Dar orice problema, daca e privita cu interes si responsabilitate are o solutie. In cazul nostru este coalitia. Si nu o colalitie oerecare, ci un lucru serios si durabil care sa se intinda pe 10 ani.
Acum putem intelege de de discutiile dureaza si coalizatii se inteleg greu intre ei.
Se iau in calcul tot felul de posibil candidati pana cand ambele parti sunt de acord ca au in fata o solutie care inspira in primul rand incredere si respect. Adica cei pusi in capul trebii sa respecte intelegerile si sa nu caute sa schimbe conexiunile timp de 10 ani.
Si mai are un scop coalizarea, unul care poate salva cele doua mari partide in cazul in care ele nu ar indeplini conditia de la punctul nr 1. Daca alianta CIU-CIO nu poate avea primarul general, macar sa aiba majoritatea in consiliu, pentru ca aceasta majoritate poate bloca oricand bugetul, in cazul in care acesta face pe nebunul si o ia pe cai nedorite.
