Poate ca nici nu se poate altfel. Vorba lui nenea Iancu, “Industria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”
Datorita lipsei de interes si preocupare pentru dezvoltarea tarii, in locul marilor platforme industriale cresc doar mall-uri, cartiere rezidentiale, cladiri de birouri si depozite pentru importuri. Fabrici putine, foarte putine.
Fara o perspectiva reala, intreprinderile vechi sunt obligate sa recurga la lohn care este sub-rentabil. Cele noi sunt marea majoritate micro-intreprinderi, putini angajati, putina valoare adaugata. Un modest atelier de facut roabe ar fi un adevarat eveniment.
De cealalalta parte, bugetarii sunt protejati prin pile si sindicate.
Majoritatea nu fac nimic sau mai nimic. In orice caz, nimic important, decat muta hartii dintr-o parte in alta. Avantajul lor este dublu. In primul rand au ajuns acolo adusi de cei de la putere. Sunt rudele, prietenii, amantele si amantii lor. Cand se schimba puterea, nimeni din cei vechi nu pleaca, din contra apar altii noi dupa acelasi algoritm.
Sunt ziarele pline de politici de reducere bugetara. Bancuri. E cineva interesat de o restructurare a aparatului bugetar? Nimeni. Si asta pentru ca bugetarii sun cei care ii voteaza pe cei de la putere, Fiecare pe ai lui, dupa cum a fost adus in schema. Si asa se face ca e normal ca la putere sa fie, eventual rotiti, tot cei care au fost.
in ultima vreme partidele cele mai mari si-au dat mana pentru o alianta pe 10 ani. Conform spuselor lor asa vor asigura stabilitatea pentru o perioada de 10 ani. Stabilitatea bugetarilor.
