Pe primul loc in aceasta intrecere trebuie sa situam fara nicio sovaire candidatii la Primaria Bucurestilor.
Daca n-ar exista domniile lor, viata noastra ar fi definitiv pierduta in curgerea anonima a timpului. Dar asa, prezentele lor inedide ne apropie de scanteile pline de farmec ale traditiilor si mostenirilor care navalesc fara contenire peste noi. Fireste ca trebuie sa le multumim la fiecare in parte pentru contributia la doza noastra de fericire zilnica.
Domnul Piedone este mare consumator de parizer. Asezat mestesugareste pe un bolovan, trage printre falci sendvisuri de parizer cu otet. Si nu singur, ci impreuna cu cei care muncesc din greu sa deseneze pe drumurile capitalei treceri de pietoni, sensuri giratorii, ca sa nu mai vorbim de implementari mai sofisticate de portiuni asfaltate printre gropi si alte portinuni neregulate.
Ca sa il completeze, doctorul de gennchi umple pozele electorale cu mirosul micilor de la Gambrinusul de altadata.
Super proiecte pentru capitala tarii noastre. Mai trebuie niste covrigi dupa reteta Buzaului si suntem facuti. Dar si fara acestia, bucuria nu poate fi decat imensa si de o factura care nu poate fi contestata nici macar de cea mai inversunata si rezistenta opozitie: Bucurestiul a redevenit Micul Parizer
